Misiunea intreprinderii este de a furniza servicii de inchiriere autovehicule moderne, la un pret calitate-pret avantajos pentru clientii nostri.
Scopul social al intreprinderii il reprezintă facilitarea accesului la servicii de inchiriere autovehicule printr-o politică de prețuri preferențială și servicii gratuite pentru furnizorii de servicii sociale acreditati si/sau pentru persoanele din următorul grup vulnerabil:
• copilul in situație de risc ridicat (sărăcie, vulnerabilitate la procesele de dezagregare socială, delincvența juvenilă)
• tinerii de peste 18 ani care nu mai sunt cuprinși în sistemul de ocrotire a copiilor fără familie
• persoanele cu handicap
• persoanele de etnie romă aflate în situații de risc ridicat
• vârstnicii în situație de risc ridicat
• persoanele fără adăpost
• persoane sau familii care sunt în risc de a-și pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai.

În cadrul proiectului „Dezvoltarea unei afaceri de economie sociala in domeniul serviciilor de inchiriere auto” se promovează următoarele teme secundare și orizontale:

NEDISCRIMINAREA
Orice diferență, excludere, restricție sau preferință bazată pe standardele stabilite de legea în vigoare în prezent este considerată discriminare.

Cazuri de discriminare:
Discriminarea directa
Apare atunci când o persoana primește un tratament preferențial în detrimentul alteia care a fost, este sau s-ar putea afla într-o situație comparabilă, pe baza oricărui criteriu de discriminare specificat de legislația în vigoare.

Discriminarea indirectă
Apare atunci când o regulă, un standard sau o practică aparent neutră dezavantajează unii oameni pe baza standardelor stabilite de legislația în vigoare, cu excepția cazului în care aceste reguli, standarde sau practici sunt justificate în mod obiectiv de un scop legitim și de mijloacele prin care acel obiectiv este de realizat sunt adecvate şi necesare. O persoană, un grup de oameni sau o comunitate sunt supusi unui tratament inechitabil sau degradant în comparație cu alții care se află în circumstanțe comparabile atunci când se angajează într-o discriminare indirectă, care este orice comportament activ sau pasiv care îi favorizează sau îi dezavantajează pe alții că urmare a efectelor pe care le creează.

Discriminarea multiplă
Apare atunci când o persoană sau un grup de persoane sunt tratate diferit într-o situație de egalitate pe baza a două sau mai multe criterii de discriminare luate individual sau colectiv.

Hărțuirea
Este reprezentată de orice acțiune care are ca rezultat dezvoltarea unui mediu intimidant, ostil, degradant sau ofensator, bazat pe rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, credințe, sex, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, dizabilitate, statut de refugiat sau solicitant de azil sau orice alt criteriu.

Victimizarea
Este reprezentată de orice tratament nefavorabil rezultat dintr-o reclamație sau o acțiune în justiție introdusă împotriva unei părți pentru încălcarea principiilor egalității de tratament și nediscriminării de către o instanță sau altă instituție competentă.

Dispoziția de a discrimina
Este privită ca un tip de discriminare și denotă o cerere de discriminare adresată unui individ sau unui grup de indivizi de către un alt individ sau grup de indivizi. Scopul dreptului privind nediscriminarea este de a se asigura că toată lumea are șanse egale și echitabile de a accesa oportunitățile oferite de societate. Luăm decizii în fiecare zi cu privire la cine mergem, unde facem cumpărături și unde lucrăm. Față de altele, sunt unele lucruri și oameni pe care îi favorizăm. Chiar dacă este obișnuit și acceptabil să ne exprimăm preferințele personale, este posibil să existe momente în care acționăm în moduri care ne pun într-o poziție de autoritate sau ne oferă puterea de a face alegeri care îi afectează în mod direct pe alți oameni.
Putem exercita prerogative publice sau oferim bunuri și servicii private, în funcție de faptul că suntem angajați guvernamentali, proprietari de afaceri, angajatori, proprietari sau medici. Eliberarea de discriminare afectează deciziile pe care le luăm în aceste situații impersonale.
Trebuie să avem în vedere constant că, în spirit de fraternitate, toată lumea are dreptul la același respect și drepturi.

INOVAREA SOCIALĂ
Faptul de a dezvolta abordări noi (produse, servicii, modele de afaceri, industrii, procese) pentru a răspunde nevoilor sociale care nu au fost abordate în mod adecvat până în acel moment are ca rezultat noi capacități și conexiuni, precum și o utilizare mai eficientă a resurselor și valorilor. Prin urmare, binele și nevoile individului sunt subordonate binelui și nevoilor societății prin inovarea sociala. Inovarea socială este, într-un sens mai larg, procesul de creare și punere în practică a soluțiilor la probleme sociale și de mediu trecătoare sau omniprezente. Inovarea socială nu este prerogativa sau privilegiul unei forme organizationale sau unei structuri legale. Actorii guvernamentali, economici și nonprofit trebuie să colaboreze frecvent în mod activ pentru a găsi soluții.
Schimbarea socială este posibilă chiar și fără antreprenori sociali, în ciuda faptului că aceștia au devenit un principiu călăuzitor pentru toți cei care își doresc o lume mai bună. Pentru a fi considerate inovatoare din punct de vedere social, ideile și soluțiile trebuie să adauge valoare societății. Oricum, indiferent de unde provin aceste idei și soluții, trebuie evidențiate și procesele prin care sunt produse.

Trei mecanisme principale sunt responsabile în primul rând pentru inovarea socială:
– împărtășirea de valori și idei;
– schimbul de relații și roluri;
– combinarea finanțării filantropice și publice cu capitalul privat.

Există mai multe tipuri de inovare socială:
• Inovare socio-juridică
• Inovare socio-culturală
• Inovare socio-politică
• Inovare socio-ideologică
• Inovare socio-etică
• Inovare socio-economică
• Inovare socio-organizațională
• Inovare socio-tehnică
• Inovare socio-ecologică
• Inovare socio-analitică

Există câteva exemple de inovare socială, care au ajuns cunoscute la nivel global. Printre acestea se numără ”Ora Pământului” care are loc în fiecare an, în ultima sâmbătă din luna martie sau ”Giving Tuesday”, o campanie mondială de strângere de fonduri.

Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și eficiență din punctul de vedere al utilizarii resurselor
Gazele din atmosferă numite emisii de CO2 (numite și „emisii de carbon” sau „emisii de gaze cu efect de seră”) absorb și emit radiații infraroșii. Acest lucru strică echilibrul între radiațiile infraroșii absorbite și cele emise. Mediul global și clima depind în mare măsură de acest echilibru. „Efectul de seră din atmosferă”, care provoacă încălzirea globală, este cauzat în primul rând de emisiile necontrolate și în creștere de gaze cu efect de seră. Vaporii de apă, dioxidul de carbon, metanul, oxidul de metan și ozonul sunt printre principalele gaze cu efect de seră ale planetei.
Gazele cu efect de seră creează un strat în jurul planetei care lasă razele ultraviolete să pătrundă și îi încălzește suprafața, dar împiedică căldura să iasă din atmosferă ca pe ferestrele unei sere. Schimbările climatice actuale sunt un proces de neoprit care afectează întreaga planetă și reprezintă o amenințare serioasă pentru umanitate. Ca dovadă, în ultimii ani a existat o creștere notabilă a frecvenței evenimentelor naturale extreme care au efecte negative atât asupra oamenilor, cât și asupra proprietăților.
Emisiile de dioxid de carbon sunt cauzate în principal de:
• Arderea combustibililor fosili (cărbune, gaze naturale și petrol).
• Folosirea lemnului pentru a încălzi casele și a găti alimente.
• Procesele industriale.

Cele mai semnificative sunt industria siderurgică și fabricarea cimentului (unde pentru producerea a 1000 kg de oxid de calciu – ingredientul principal din ciment – se emit în atmosferă 900 kg de dioxid de carbon).
Pe lângă aceste surse, există și alți factori agravanți care sunt legați de dioxidul de carbon, cum ar fi defrișarea, acidificarea și încălzirea oceanelor, care este o cauză a creșterii concentrației de dioxid de carbon în atmosferă.

Principalele masuri pentru reducerea emisiilor de CO2:
• Achiziții durabile și consum sensibil: reducerea deșeurilor (separarea deșeurilor), utilizarea energiei în mod sensibil.
• Reducerea utilizării resurselor (cum ar fi iluminatul) și promovarea utilizării produselor biologice.
• Dezvoltarea spațiilor verzi ale unui oraș pentru generațiile viitoare.
• Dezvoltarea locuințelor: renovarea (izolație termică), utilizarea de energie sensibilă și structurecu consum redus;
• Transport durabil, cum ar fi transportul public pe uscat și pe mare, piste pentru biciclete și autostrăzi cu viteză limitată.